10.05.2009, 13:30
Ştefan Octavian Iosif
1875 - 1913
Aleargă trenul, zi şi noapte-aleargă !
Prin gări o clipă gîfîind petrece.
N-aşteaptă multă vreme semn să plece,
Şi chiotă, şi-i gata iar să meargă !
Lung şuieră cînd preste poduri trece...
Carpaţii prind în zare să se şteargă...
Ce-i pasă lui ?... Mă duce-n lumea largă !
Nici zmeul din poveste nu-l întrece.
Măreţul soare joacă printre nouri...
Sub ochii mei fug şiruri de tablouri :
Cîmpii şi văi, şi munţi, şi ape iară...
Ah, zi şi noapte zboară, zboară trenul,
Tot repetînd în ropot viu refrenul:
„Adio dar ! Adio, dragă ţară !”
1875 - 1913
Aleargă trenul, zi şi noapte-aleargă !
Prin gări o clipă gîfîind petrece.
N-aşteaptă multă vreme semn să plece,
Şi chiotă, şi-i gata iar să meargă !
Lung şuieră cînd preste poduri trece...
Carpaţii prind în zare să se şteargă...
Ce-i pasă lui ?... Mă duce-n lumea largă !
Nici zmeul din poveste nu-l întrece.
Măreţul soare joacă printre nouri...
Sub ochii mei fug şiruri de tablouri :
Cîmpii şi văi, şi munţi, şi ape iară...
Ah, zi şi noapte zboară, zboară trenul,
Tot repetînd în ropot viu refrenul:
„Adio dar ! Adio, dragă ţară !”