10.05.2009, 13:41
Ion Heliade Rădulescu
1802 - 1872
Inimă şi suflet, simţire-ngerească
Ca-a produs pămîntul ca să dovedească
Legătura care cu ceru-l uneşte !
Nevinovăţia cînd binevoieşte.
La oameni blîndeţea-i să mărturisească,
Atunci se-mprumută faţa ta cerească.
Rază de misteruri ce blînd străluceşte
În seninu-albastru ce-n ochii-ţi domneşte !
Poate fericirea mai dulce să fie
Şi decît fiinţa-ţi ce nădejdea-nvie?
Şi cînd înviază, lin, mîngîitor,
Cît căutătura-ţi altceva mai are?
Tu, a omenirii ş-a sexului floare !
De ce nu petrece ş-în... loc gemător?
1802 - 1872
Inimă şi suflet, simţire-ngerească
Ca-a produs pămîntul ca să dovedească
Legătura care cu ceru-l uneşte !
Nevinovăţia cînd binevoieşte.
La oameni blîndeţea-i să mărturisească,
Atunci se-mprumută faţa ta cerească.
Rază de misteruri ce blînd străluceşte
În seninu-albastru ce-n ochii-ţi domneşte !
Poate fericirea mai dulce să fie
Şi decît fiinţa-ţi ce nădejdea-nvie?
Şi cînd înviază, lin, mîngîitor,
Cît căutătura-ţi altceva mai are?
Tu, a omenirii ş-a sexului floare !
De ce nu petrece ş-în... loc gemător?